Să ne imaginăm așa: viața este o sală de așteptare, iar toate evenimentele noastre semnificative sfârșesc în sala de judecată. Judecătorul este chiar Dumnezeu însuși. Șefu ăl mare. Iar sentința pe care o citește iGod* este un text.
După acest text urmează liniște! Este vid, e negru, e uscat, irespirabil și.... plin de....c....uvinte.
Textul este unul fonetic și profonetic, contrareformelor, rebel și nonconformist. Plin de clișee și te țintuiește în vidul din care ne alimentăm vena iubirii. Viața este scabroasă, scârboasa, dar este viață, chiar dacă uneori e plină de rahat, iar noi suntem, adeseori, plini de viața. Imi place să citesc textul vieții. Zilele mele sunt împărțite în diftongi și triftongi, iar experiențele le despart în hiat. Un diftong este făcut după modelul: o zi vocalică plină de noroc și o semivocală plină de ghinion.
Teorema lui Pitagora se adeverește în viață: două catete sunt zilele frumoase, iar ipotenuza este încă un an lung din viață. Uneori ni se pare că unim cu greu punctele care vestesc sfârșitul unei probleme.
Chiar dacă viața este logică și literatură, nu pot să nu remarc că literatura se amestecă în zilele mele. Melancolia și visarea își găsesc loc în cărțile vieții. Ele sunt copertate cu mult carton ca să țină povestea bine în fascicule legate. Paginile sunt un pic din toate: și rupte, și lucioase, și cum vrei tu. Iar la final aștept autograful Domnului pe cuprinsul cărții, care completează proologul meu. Unic și personal.
Diftongul, triftongul, catetele sunt elementele figurative, principal nevrotice și psihotice care se lasă măzgălite pe foile destinului.
Destinul și timpul se unesc într-o figură geometrică, una care își pierde repede contururile și care va lasă mărturie existenței umane doar pe o carte. Cărțile se luptă, mândre, cu timpul: ele sfidează moartea și dau barbiturice hazardului. Nu tot ce ni se întâmplă este scris și nu tot ce ne este scris se va întâmpla. Citesc caleidoscopul vieții ca să revăd toate momentele frumoase pe care le-am trăit. Acum pot asculta sentința Domnului. Cu momentele frumoase nu-mi mai este frică.
*iGod face referire la o marcă celebră de telefon cu mai multe funcții, care atestă dezvoltarea amplă a tehnologiei și totodată arată sclavia tehnologică la care ființa umană se supune, singură, în acest secol, mileniu
luni, 29 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
